O cantitate moderată de lumină solară stimulează corpul și mintea în multe feluri. Lumina soarelui în doze mai mari provoacă îmbătrânirea prematură a pielii și încă mai mult va induce fotoleziuni. Mersul pe frânghie constă acum în a beneficia de efectele pozitive ale sănătății noastre evitând în același timp îmbătrânirea prematură a pielii și deteriorarea gravă a pielii noastre.
Radiația solară constă din mai multe lungimi de undă care pătrund în adâncime variabilă în piele și declanșează multe reacții diferite. Aproape fiecare lungime de undă poate induce formarea de radicali cu efecte protectoare, de recuperare sau dăunătoare. Astfel, radiațiile și radicalii stimulează formarea melaninei (protecția pielii), inițiază sinteza vitaminei D3 (sănătate), combinate cu căldura au efecte antiinflamatorii (vindecare), întăresc sistemul imunitar (prevenirea infecțiilor), declanșează inflamații (arsuri solare), stimulează enzimele degradante de colagen (îmbătrânire) sau provoacă modificări ale ADN-ului (carcinogeneză).
Doza face otrava
Principiul lui Paracelsus[1] înseamnă că doza determină dacă o substanță este dăunătoare, iar acest lucru se aplică și impacturilor fizice, cum ar fi radiațiile și energia. O cantitate moderată de energie sub formă de căldură (doză mică) este benefică, în timp ce căldura (doză mare) este dăunătoare și poate duce chiar la arsuri.
În ceea ce privește radiațiile, severitatea depinde de autoprotecția dobândită. Sună ca sfatul bunicii de a începe cu expuneri scurte la soare și de a le prelungi treptat, astfel încât autoprotecția să poată fi consolidată prin formarea melaninei.
Context: melanina transformă aproape 100% din radiația UV în căldură. Cu toate acestea, similar cu orice altă protecție solară, are doar un efect limitat, care depinde de distribuția melanocitelor și de melanozomii pe care îi furnizează pentru transportul în keratinocite.
Pentru a continua vizionarea articolului trebuie să vă înregistrați. Dacă nu aveți cont, folosiți formularul de mai jos.
